“FA UN BINE TARII TALE ! CITESTE SI DA MAI DEPARTE !”

complexul-energetic-turceni01-300x139

UN MESAJ AL UNUI FOST MINISTRU-ILIE ŞERBĂNESCU

Dragii mei concetăţeni, sunt şi eu, ca şi dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraş. Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile şi am muncit până când am ieşit la pensie.

Am muncit 42 de ani, din care 22 pentru propăşirea socialismului şi 20 pentru dezvoltarea capitalismului şi a democraţiei, de la care am sperat mult mai mult. Acum, sunt la pensie. Să nu credeţi cumva că m-am pricopsit! Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie, în primul rând pentru plata facturilor.

Ştiţi şi dumneavoastră, poate mai bine ca mine, că viaţa de bucureştean te obligă la folosirea unor servicii şi facilităţi publice indispensabile, cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon şi câte altele… Tot uitindu-mă prin facturi, am observat un lucru pe care aş vrea să vi-l împărtăşesc şi dumneavoastră. Şi anume că eu, ca şi dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova, care e o companie franţuzească, dar îmi vinde apă românească, deoarece, cu siguranţă, nu o aduce din Franţa. Deci, eu, atunci când fac duş sau când îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franţa.

Curentul electric îl plătesc la o companie italiană numită Enel. Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sunt convins că nici Enelul nu-mi vinde curent italian.

Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez), firmă tot franţuzească ce îmi vinde mie şi multor altora gaz metan românesc, dar banii noştri pleacă la Paris, să se integreze în UE. Telefonul, indiferent că-l plătesc la Romtelecom, Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel nişte bani către zări străine. Cablul TV şi internetul le plătesc la RCS & RDS. Ăştia, mărturisesc că nu ştiu de unde sunt, dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuieşte la Budapesta, şi nu ştie nici el dacă mai e român sau european…

Ce să va mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat şi cu maşina în Europa, că nu mai e în tot Bucureştiul un PECO românesc! Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sunt sigur că mulţi au fost nevoiţi să-l facă, şi acum plătesc dobânzi grele şi comisioane către bănci străine, fiindcă, în Bucureşti, în afară de CEC, nu mai e nicio bancă românească. Deci, ne integrăm cu succes şi în sistemul financiar european, cu portofel cu tot. Dacă umplem coşul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăşi aruncăm cu banii peste mări şi ţări, fiindcă marfa e aproape 90% de import.

Deci, cam astea sunt urmările politicii de privatizare a celor care au condus ţara în ultimii 24 de ani. Am fost predaţi la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează preţurile în euro, deşi noi suntem plătiţi în lei! Pe facturi, preţurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deşi noi avem un contract cu fiecare dintre aceste companii de utilităţi.

Cât mai poate dură o asemenea hemoragie financiară? Dar să ştiţi că situaţia asta nu e specifică doar Bucureştiului. Ea se regăseşte în toate marile oraşe din ţară. Toată lumea consumă şi nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afara ţării. Pagubele sunt uriaşe!

Au dispărut, în ultimii 24 de ani, peste 1200 de întreprinderi productive: fabrici, uzine, combinate, cooperative, sisteme de irigaţii şi câte altele!

În România, Primul Război Mondial, plus Al Doilea Război Mondial, plus cutremurul din 1977 nu au distrus 1.200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 24 de ani au reuşit această performanţă!

Nici bomba de la Hiroşima, plus bomba de la Nagasaky nu au reuşit performanţa asta, e dovedit statistic. Deci, politicienii noştri din ultimii 24 de ani sunt mai răi ca bomba nucleară! Nu mai vorbesc de recordul de a creşte datoria publică la 20 miliarde de euro. I-au spus „datorie publica”, deşi nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci când au contractat-o, doar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului, şi că noi o vom plăti… Noi şi nepoţii noştri!

Cât mai poate dura o asemenea situaţie? Ce fel de ţară vom lasă noi moştenire copiilor şi nepoţilor noştri?! Mulţi dintre ei caută de pe-acum să-şi facă o situaţie prin alte ţări. Cifre neoficiale spun că vreo 4 milioane de tineri români muncesc în străinătate şi, din generaţiile care se ridică, mai toţi vor să plece, fiindcă este o adevărată performanţă să-ţi găseşti un loc de muncă în ţara ta!

Nimeni nu cere de pomană. Toată lumea doreşte un loc de muncă! Fără producţie autohtonă de bunuri, doar cu consum şi servicii, şi alea livrate de străini, vom pieri ca ţară şi ca neam, în câţiva ani de zile.

Acest lucru trebuie să înceteze şi România să-şi recapete controlul asupra serviciilor publice şi asupra întregii economii!

Serviciile publice sunt afaceri cu clienţi captivi. Ele trebuie să fie în mâna românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu preţuri din ce în ce mai mari!

Dumnezeu să ne lumineze mintea! În caz contrar, vom trage apa la Bucureşti şi vom face plata la Paris, ca şi până acum!

Fă un bine ţării tale! Citeşte şi dă mai departe!

Cu drag, Ilie Şerbănescu

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply